AVEM TREABA!

Excelent atit articolul cit si termenul de “mogulizor”.

inpresionant si adevärat, fiecare cuvant-

Termenul e vechi si apartine forumistilor realitatea.

Mogulizor = Polizor al democratiei

catalin voicu a jucat alba-neagra cu informatii clasificate (6 ! vin gaborii !) si a fost saltat si dus la dna

PRELUARE BLOG THOR
Poetul Says:

decembrie 11, 2009 at 8:54 am

Thor , numai bine ! O sa ne lipsesti , sper ca nu prea mult . Mie mi-a placut o premonitie , pusa de tine pe versuri inca de anul trecut . O postez aici si-ti multumesc pentru tot ce ai facut pentru pdl.
(Alex)

MOARTEA LUI GEONEL , VITEAZUL !

Intr-o sala mare, chiar la Parlament,
Tabara partidul marelui Geonel.
Acolo-n prezidiu , prostul iar gandeste:
Fericirea tarii inima-i rapeste.

Are-o presimtire ce l-a turburat
Si pe mana-i slaba , capul si-a plecat.
in desert speranta inima-i rasfata;
Lacrimile uda “ganditoarea”-i fata.

In fata baronilor , ce-l cam ocolea
Cu-n zimbet cam timp, el se ascundea.
Catre pesedistii ce il inconjoara:
— “Dragii mei! Iertati-mi asta lacrimioara!

E o slabiciune de care rosesc
Si Basescu-o are ! Nu-i prea barbatesc.
insa sunt minute cand Patria cere
De la cel mai tare , partea-i de durere…

Astazi pot sa numar mai la vre-o trei ani
De cand noi ne batem cu atati dusmani.
Este-adevarat, am facut , pe bune……
Doar prostii tembele , nu mai dau si nume.

insa, ce-i doar lupta, far- un mic folos ?
Ceea ce-i in Cameri , votul mincinos!
Singur, opozitia nu-i destulatoare,
Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare.

Cate mii de inimi asta n-a-nghetat ?
Si in cate vile dorul de putere , aprig n-a intrat ?
Tara este-n lacrimi si se pustieste.
Floarea tinerimii -n Spania munceste.

Si in slava stingii unde stralucim,
Vaz, pe nesimtite cum ne mistuim!
Astazi , motiunea , orice lupta curma;
Ea va fi lovirea cea mai de pe urma.

Astazi este timpul ca sa ispravim.
Sau ciolanu-l pierdem, sau baroni traim!”
Astfel le vorbeste… Dar doi soli sosira,
Solii Bunicutei . Capii toti ….. iesira.

— “Ilici va trimite? Spuneti ce doreste!
Ilici, iara Ilici !… nu mai ispraveste!”
— “Ce doreste? zice unul din calai,
Pai doar Ilici porunceste la vasalii sai! ”

— “Risipeste-ndata , banda ta din sala! ”
ii raspunse celalt cu o vorb-amara.
— “Mergeti, zise Geoana, l-al vostru stapan!
Spuneti-i ca nu e macar un nebun

Sa dea motiunea pan-a nu se bate!
De-i barbat, aice vie a combate!”
— “Este timpul!…” zice , Hrebenciuc-usor ;
Bombo -iute – sula, o scoate usor!

Si c-o lovitura , repede si tare
O implinta-n coasta , Prostului cel mare.
Vice- presedintii sar, in ajutor,
Dar Geonel le zice: “Fratilor, eu mor…

Spuneti soacrei mele sa nu se mihneasca
Si-n iubirea stingii , copiii sa-mi creasca.
Cand vor fi mai mari, sa le spuie ea
nu voi razbunare la tradarea mea;

Numai pentru stinga , pesedista cale
Gindul lor sa simta sfanta razbunare!
Iara voi, tovarasi, mie imi jurati
Niciodata mana , cu pedisti sa dati!”

La aceste vorbe cade-n rosu sange.
Grupul de la Cluj ca o curva , plange.
Apele pe cale , stau si se opresc;
Pasarile-n aer , triste ciripesc.

Moartea cu demisia , fata-i dalb-atinge;
Visul lui -i ingheata, dorinta- i se stinge.
Iar sefia-i-scurta , zboara catre nori,
Ca fumul albastru ….. al unei tigari .

Întors acasă după ce a ţopăit într-una, Geoană cel Mic e trist şi rănit. Săgeata care a zburat repede ca “vântu” la rănit amarnic, iar boierii săi l-au aruncat în sus fără să-l mai aştepte să cadă. În faţa casei îi vine o străfulgerare. Îşi aduce aminte că are o soacră şi că n-a dat-o afară din casă, ba chiar mai mult s-a şi lăudat cu asta. Sudori reci îl trec, dar îi vin în minte vorbele dulci: Mihaela, dragostea mea… şi parcă-şi recapătă echilibrul. Dă să treacă pragul, iar o dată cu lumina se arată şi măreaţa mamă soacră, impunătoare precum stejarul din Borzeşti.

“În Primăverii în poartă oare cine bate?

Eu sunt, mamă soacră, ginerele tău iubit şi de la alegeri mă întorc rănit.

Tu eşti Mircea? Da mamă soacră!

Ce spui tu străine? Mircea e departe.

Eu sunt a sa soacră, el e ginerele meu,

De eşti tu acela, nu-ţi sunt soacră eu.”

Mihaela, dragostea sa, plânge şi suspină. Dar vocea mamei soacre tună neîncetat.

“Dacă tu eşti Mircea cu adevărat,

Apoi tu aice fără voturi,

Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.

Du-te la BEC! Pentru partid mori!

Şi-ţi va fi mandatul coronat cu flori!

Mircea se întoarce şi din twitter sună;

Oastea de sub urne se adună,

Lupta iar începe… baronii zdrobiţi

Cad ca nişte spice, de voturi loviţi”

Mircea simte răcoarea umedă a nopţii. Se uită spre poarta casei tot mai departe şi şuieră cu mânie: “fir-ar al dracu` de ce n-am dat-o afară din casă. Credeam că e cel mai bun lucru pe care l-am făcut. Sunt un prostănac. Ce să fac acum, parcă sunt stresat, să mă duc la Vântu pentru relaxare? Cred că e şi el stresat acum, dacă a ieşit tătarul. S-ar putea să-l popească Popa”.

Pe drum, ca să-şi facă curaj, începe să cânte din folclor: “Măi tătare, măi tătare, dacă vrei pâine şi sare, nu veni pe cal călare…”. Va trebui să lupte chiar dacă mama soacră nu-l va înţelege că tătarii sunt mai răi ca turcii. Totuşi nu e singur. O are alături pe Vrâncioaia Firea şi pe fiii ei care stau ca nişte ciocârlii pe sârmă gata să dea semnal în ţară. Sunt acolo oşteni de seamă, ceata lui piţigoi, pleacă unu, se întorc doi. Străjerii trompetişti porecliţi în fel şi chip, Tatulici mereu aici, Huzureanu, Gânditorul de la Hamangia, cu “gândul” într-o parte şi cu „adevărul” în alta şi mulţi alţi ciutaci, nistoreşti, urseşti, stăncuţe. Oh, da, se va lupta până la capăt, iar de va fi să fie înconjurat se va refugia la cetate, la moşier Dinescu, zis şi menestrelul portofel, care va scoate berbecuţii fripţi la înaintare.

Mulţumit de oastea visată, Mircea se duce cu gândul şi la tovarăşul său de luptă din prima şarjă, patricianul Crin. Pe unde o fi şăgalnicul Crin? Dar mintea i se tulbură din nou. În aer parcă vede o nălucă, călare pe o sondă. Ce sunt astea? Aventurile baronului de Midia(hausen) călare pe o sondă, cel care l-a adus în loja patricienilor pe Crin. Oare mai pică o casetă? Nimic. E trezit brusc din vedenie de un ţipăt venit dintr-un tufiş. Domniţa Şandru ţipă cu disperare: “Am fost fraudată! Am fost fraudată!”. Vătaful Guşă fuge în urma ei strigând cu putere: “Taci din gură, eşti nevotată demult!”

Dimineaţa în pat, după o noapte cu vise înfricoşătoare. “Totul e un coşmar, nu e nimic real, doar am visat, de fapt sunt preşedintele României.” Aude paşii mamei soacre şi-i încolţeşte un zâmbet matinal la gândul că va fi prima dată când va auzi: bună dimineaţa domnule preşedinte!

“Bună dimineaţa mamă soacră!”

„Bună dimineaţa prostănacule!”

si nimeni nu are voie sa uite: orice subsol mai are un subsol de rezerva, dedesubt…

@ciprian blidaru:
draguta… suna ca o veritabila schita narativa…si finalul tragi-comic, bun de tot..
Felicitari!

@Lucky
Multumesc. Adevarul e ca in Romania realitatea e generoasa cu imaginatia.

@ciprian blidaru
excelenta !!! am listat-o cu font de 16 si sotia mea tot nu a mai putut sa o citeasca ca i-au dat lacrimile de atita ris )

ce-i cu linistea asta ? ii lasam sa lucreze ?

Nu mai suport cretinii de la psd care incep orice “dizertatie” cu:In Romania,dupa cum stim,blablablabla.
Acest partid,adica conducerea acestui partid,constituie un nucleu de nocivitate pentru tara noastra.
Trebuie sa rezistam si sa luptam.Nu trebuie sa obtina puterea cu metodele lor.
Vor ingropa Republica Romania in mocirla lui vanghelie,doctrina suprema a acestor pseudopoliticieni.
Isi bat joc de noi pentru ca au ENORM de multi bani.
Avem nevoie de jurnalisti profesionisti si de o societate civila formata din oameni talentati,nu din semiinterlopi.
Doamne-ajuta!

În prim-planul mogulizorului se află întreţinerea atmosferei viitorului.