AVEM TREABA!

Musiu Pârvulescu (că domn, din păcate, nu-i mai pot zice) ar face bine dacă şi-ar da demisia din fruntea unei instituţii care are pretenţii să ne dea lecţii despre democraţie. Dacă demisia e prea mult, sper, cel puţin să nu-l mai văd pe la televizor.

Dumnealui şi nimeni altcineva este o RUŞINE pentru democraţia din această ţară. Dar ce să-i ceri unui om care fabrică “reţete democratice” acasă în dormitor sau după cum bate vântu, după care apare la TV cu aerul unui mare expert şi ne explică nouă cum ecu democraţia. Că, domne, în democraţie, majoritatea decide. Dap, şi pe vremea triburilor tot majoritatea decidea. Ce nu ştie Pârvulescu sau, de fapt, nu vrea să spună, e că într-o democraţie, toţi cetăţenii trebuie să aibe şanse egale, nimeni nu e mai presus de lege şi, nu în ultimul rând, într-o democraţie se respectă procedurile. Sau nu?!

Poate el vrea democraţie fără stat de drept, acum se explică. Ar putea să facă o călătorie de documentare în China să vadă pe teren cum stă treaba, ce+i aia democraţie fără stat de drept.

Încă mai aştept demisia! Ş=

Adică: Încă mai aştept demisia!

Cine sa-si dea demisia? Pirvulescu de la Pre-Democratia?

Pai unde ati mai vazut voi dictatori alesi pe viata sa demisioneze? Astia nu pleaca decat cu picioarele inainte, ca Ceausescu!

Făcătura VU îşi păstrează anomaliile şi pentru situaţia alegerilor parţiale.
În alegerile parlamentare la termen, candidaţii partidelor, dacă au obţinut sub 50% din numărul total de voturi valabil exprimate în colegiu , sunt avantajaţi de posibilitatea câştigării mandatului prin distribuire, în limita numărului de mandate cuvenite partidului (Acest nr este stabilit – de regulă – ca o cotă procentuală din nr total de colegii, proporţional cu nr voturilor adunate de fiecare partid la nivel naţional).

Altfel spus, cine a obţinut în colegiu un nr insuficient de voturi stampilate expres pe numele lui, primeşte o pomană de la partidul său (din resturile picate de la colegi), dar apoi minte cu neruşinare că a fost ales uninominal, pentru a emite emite pretenţii de câştigător exlusiv prin forţe proprii sau merite personale.

Candidatul independent nu beneficiază de un asemenea artificiu de calcul, adică n-are mamă, n-are tată, n-are nici o echipă a independenţilor, deci, în situaţia când nu-i ajung voturile obţinute, n-are de unde să primească pomana salvatoare. Singura lui soluţie este să obţină de unul singur un rezultat supraomenesc de peste 50% din voturile exprimate în colegiu. Niciun independent nu a reuşit o asemenea performanţă în alegerile la termen, din 30 nov 2008. Teama de independenţi a monopoliştilor parlamentului este atît de exagerată încât, prin FVU, nu le-au dat nicio şansă să câştige un colegiu, chiar dacă s-ar plasa pe primul loc, decât dacă trec de 50%.

De aici se desprind două probleme de luat în consideraţie:

1. Dacă s-ar trece de la FVU la VU într-un singur tur, primul clasat ar câştiga direct mandatul în colegiu, dar în acelaşi timp candidatul independent ar beneficia de acelaşi tratament în faţa legii (deoarece dispare „argumentul” că el n-are „echipă” donatoare de pomană provenită din resturile proporţionalităţii). Cât timp va persista teama de independenţi, legiuitorii abonaţi nu vor fi încântaţi să adopte acest sistem şi să-i dea independentului această corectă şansa de a-şi câştiga mandatul de pe primul loc (inclusiv când obţine mai puţin de 50%, adică indiferent de procentaj, la fel ca pentru toţi candidaţii partidelor)

2. Alegerile parţiale ( după cum urmează acum în fostul colegiu al lui B Olteanu) sunt de fapt după VU într-un tur, or, dacă ar candida şi un independent, niciunul dintre candidaţi nu are cum să mai beneficieze de o eventuală redistribuire, deci egalitatea de tratament ar presupunde ca independentul să câştige de pe primul loc.
Legea 35/2008 nu elimină discriminarea independentului nici la alegeri parţiale, deoarece îl obligă să obţină şi acum peste 50%. Dacă indepndentul ar obţine 45%, iar candidaţii partidelor 30% şi respectiv 25 %, mandatul îl obţine cel de pe locul 2 şi se păstrează anomaliile din alegerilor la termen, cu toate aă acum nu mai are nici cea mai mică legătură cu proporţionalitatea şi redistribuirea. Din acest motiv Remus Cernea nu avea cum să fructifice nici înscrierea ca independent. Absurdul legii se amplifică în alegerile parţiale pe un colegiu, de parcă şi un singur independent ar fi prea mult în parlamentul democraţiei infantile.

M-ar referit la menţinerea în alegerile parţiale a posibilităţii ca un câştigător al colegiului să nu primească mandatul şi la imposibilitatea practică a unui eventual independent ca Remus Cernea de a obţine peste 50%, în condiţiile actuale ale legii.

Doar modificarea legii, de exemplu pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, ar fi fost o posibilitate pentru Remus Cernea de a invoca şi obţine egalitatea de tratament a legii. Pentru asta ar fi trebuit să se înscrie totuşi ca independent (de remarcart este că legea l-a ajutat să afle doar în ultima zi de respingerea candidaturii din partea partidului şi nu mai avea timp să se transforme în indep).

Presupunând că ar fi anticipat respingerea şi ar fi ales de la început să candideze independent, avea posibilitatea să conteste în instanţă neacordarea mandatului (dacă ar fi ieşit primul, cu mai puţin de 50%) şi să ridice excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege care prevede pentru alegerile parţiale respectarea aceloraşi condiţii (include şi referirea la pragul electoral pt indep), pentru a ajunge apoi la curtea constituţională. După obţinerea unei decizii favorabile la cc, aceasta se aplică retroactiv în acest caz, iar instanţa de judecată ar fi urmat să dispună anularea mandatului celui de pe locul 2.

Principiul lui Pârţulescu, prin care pledează pentru FVU, este acela de REANIMARE A PERDANTULUI dintr-un colegiu X, inclusiv prin gâtuirea şi îngroparea adevăratului câştigător din acelaşi colegiu X (vine dricul, îl ia de pe primul loc şi îl transformă în perdant).

Cică în acest fel perdantul i-ar reprezinta mai bine, nu pe votanţii din colegiul lui X ci pe alegătorii care au votat „uninominal” acelaşi partid, chiar în mai mică măsură (mai degrabă respingătoare), dar din alte colegii: A sau M şi/sau Y (nu se ştie exact, doar se trage un fel de nădejde).
E ca şi cum am susţine extinderea teoriei potrivit căreia toate mâţele sunt la fel noaptea, mai ales când sângele apă nu se face:
„Dacă vrei să-ţi alegi o nevastă din Bucureşti, în locul ei e bună şi soacra din provincie.”

În fond şi soacra poate fi o devărată partidă, doar are acelaşi nume de familie bună (curat-uninominal) şi nu contează cât de puţin este ea dorită în comuna natală. În ciuda faptului că mai mulţi o vor pe nevasta de sector, trebuie să te mulţimeşti cu soacra, atât timp cât crezi că te aranjează la fel sau poate chiar mai bine decât capra vecinului.

Dacă Pârţulescu trage şi câştigătorii la examenele de admmitere cu aceeaşi nădejde principială, ar însemna ca cei situaţi sub o medie 5 de trecere , să le ia locul altora cu notele peste 5 , pe criteriul prezentării la examen în găşti de famiglie, cu dreptul de a-şi transfera notele ca la transfuzii de sânge, că tot nu se face apă.

Cine se prezintă singur poate pierde şi primul loc, deoarece în mintea acestui creator de “stabilitate”(poate doar stabilitatea căpuşarilor)aceasta ar fi adevărata competiţie, gata să nască monştii adevărului şi ai competenţei.

Unde nu-i cap, vai de picioare!
Făcătura de VU a apărut – să ne fie de cap!- din recomandarea călduroasă a pro-democraţiei de a ne tăia craca de sub picioare, ale noastre, ale democraţiei, dar şi ale parlamentarilor care au votat-o cu ochii închişi.

Democraţia infantila, a parlamentarilor traşi din căciula pe care ne-o furăm singuri, e dovada responsabilităţii din prostie, mare cât roata carului cu boi, dar plin cu crăci tăiate şi craci rupţi.