Poate ca anul acesta…
Eram intr-un tren zilele trecute, ma asezasem pe un scaun de linga fereastra si ma gindeam, fara sa fiu in nici un fel presat, la anul pe care, intre timp, l-am lasat in urma.
Ma gindeam, intre altele, la ce nu am facut, la gesturi simple sau la decizii la indemina care ar fi putut sa fie si care nu au fost.
Mi-am amintit, spre pilda, ca anul trecut nu am trimis nimanui nici o vedere scrisa de mina. Ca sa fiu sincer – sint ani buni de cind nu am mai scris cuiva cu pixul ori cu stiloul o vedere.
Apoi, mi-am amintit ca in 2009 nu am vazut nici un rasarit. M-am trezit de multe ori inainte de rasaritul soarelui, dar niciodata nu am stat citeva minute sa privesc doar cum rasare soarele.
Ma obisnuisem in anii trecuti, mai ales vara, sa ma scol macar o data pe an anume pentru a vedea un rasarit de soare. Anul trecut, nu am fost niciodata atent doar la rasaritul soarelui. Poate ca anul acesta…Poate ca anul acesta…
A propos:
Întoarcerea din naufragiu poate fi pentru creatorii lui un bumerang, iar pentru noi o nouă stare, de limpezire a gândurilor sau de concentrare optimă, acumulată ca un câştig greu de atins altfel. O stare stimulatoare, atrăgătoare de luciditate sporită şi de încredere în noi înşine, binevenite, inclusiv pentru viitoare soluţii şi răspunsuri… la rupere.
“poate fi” şi am toate motivele să cred că va fi…
Mie asta imi evoca un rasarit de soare, sigur cel mai spectaculos rasarit de soare pe care am avut privilegiul sa-l privesc vreodata.
Am avut fericirea de a privi soarele rasarind, din intinsul apelor marii de un calm incredibil, de pe puntea unui vapor.
Senzatia traita atunci, este incredibil de prezenta desi de atunci si pina acum, au trecut ceva anisori ….
Si DA ! Cred ca macar din cind in cind, ar trebui sa mai lasam pasiunile oarbe la o parte si sa participam la frumusetile acestei lumi careia avem norocul de a-i apartine, fie si numai fugar …
Sa privim macar uneori un rasarit de soare, ar fi un bun inceput de a ne reconcilia atit cu noi, dar mai ales cu ceilalti.
N-ar trebui sa fie chiar atit de greu, daca am vrea, NU ?
Vă urăm An Nou după plac şi voie.
Iar io mi-am dat seama ca mi-am pierdut obisnuinta sa scriu cu pixul, acum ceva timp cind complectam un formular pentru un abonament la o revista.
pentru voi toti !
http://www.youtube.com/watch?v=VX8lqA1l0V0
E un apus în fiecare răsărit.
Şi-un răsărit în fiecare moarte.
Că nenea Soarele nu pleacă la-asfinţit !
Doar face-o tură şi pe cealaltă parte
La Mulţi Ani !
Pe multi dintre noi ne-a prins “flama” evenimentelor si am uitat sa ne bucuram de ce este frumos. Fie ca noul an sa ne dea ragaz sa mai respiram si noi “putina viata”, sa ne intoarcem catre obiceiul de a vedea acele nimicuri mari care dau farmec si incalzesc sufletul. Tuturor numai bine!