AVEM TREABA!

Un text emotionant scrie Vl Tismaneanu pe blogul sau despre marele istoric Tony Judt.

Intr-o epoca de dezolanta inflatie a adjectivelor, putem spun fara teama ca exageram ca  Tony Judt este intr-adevar un influent, original istoric, un exceptional profesor si un neobosit intelectual public. Chiar si acum, cand un diagnostic implacabil a decis ca viata sa este o perpetua, nevindecabila suferinta, Judt continua sa fie activ.  Nu se poate anticipa cat va mai trai. La ora actuala, mi se spune, ingrijirea medicala avansata poate asigura cativa ani, ori chiar mai mult.  Oricum, procesul de declin fizic este ireversibil si irecuperabil, cu atat mai chinuitor cu cat spiritul ramane perfect treaz.  Tintuit la pat de maladia neurologica numita Lou Gehrig, Judt dicteaza frenetic fragmente de memorii si continua sa elaboreze lucrarea sa finala, Istoria social-democratiei, opus magnus al unui itinerariu care a inceput cu lucrarile despe stanga franceza (intre care faimoasa Past Imperfect, cea mai buna analiza a relatiilor dintre intelligentsia franceza si marxism in secolul XX) ) si amagirile ei.

Tony Judt – Polirom.

Eu il cred in stare pe domnul Antonescu sa chiuleasca si de la competitia pentru sefia PNL.

Iata ce spune chiar domnia sa:

Este foarte posibil sa nu candidez. Nu m-a interesat sa fiu cum-necum presedinte al unui partid. Ma intereseza sa fiu presedintele acestui partid daca voi avea mijloacele reformatoare de a face sau nu acest lucru. Ori noi, ori PD-L se va impune in Romania ca partid de dreapta. Noi trebuie sa avem mijloacele, atitudinea de a creste. Vreau sa fiu o mana forte pentru a forta acest partid sa se deschida, sa se modernizeze si sa ridicam putin capu

Generalul Plesita, unul dintre nu putinii nemernici de rang inalt al istoriei noastre recente!

EVZ are inspiratia sa publice un reportaj despre ultimele zile ale acestui monstru. E neaparat de citit, dupa parerea mea!

Nu interacţiona cu nimeni. Micul dejun şi masa le lua în cameră. Îi plăcea să fie singur. Nu scria, nu citea. Nu suferea de demenţă şi era perfect lucid. Avem psihologi, dar Nicolae Pleşiţă a refuzat să vorbească sau să interacţioneze cu vreunul. Singurul cu care mai vorbea eram eu. Atunci când mă vedea, îmi zâmbea şi îmi făcea cu mâna

Odată am reuşit să-l duc în biserică. A stat ca o stană de piatră, de la început până la sfârşit. L-am întrebat dacă i-a plăcut. A zis că da, dar a doua oară nu am mai reuşit să-l duc, deşi am mai insistat. Ceva îl tot frământa, încontinuu. În orice caz, nu aş fi vrut să fiu în locul lui nici măcar o oră. Cât a stat la noi, nu l-am auzit niciodată să spună că îi pare rău de ceea ce a făcut. Niciodată nu am auzit niciun regret. Avea un zâmbet despre care niciodată nu ştiai dacă e normal sau ironic, atât. Niciodată nu îţi puteai da seama

Vladescu:

“Este prea devreme sa putem spune daca vom schimba aranjamentul dupa urmatoarea evaluare. Speram sa putem trece la un acord de tip precautionary, pentru ca aceasta ar insemna ca economia globala este in revenire si ca economia romaneasca si-a revenit”, a declarat Sebastian Vladescu, pentru Mediafax.

Se va discuta, nu am nici o indoiala, tot mai mult in viitorul imediat despre chestiuni legate de reforma.

Intre altele, despre reforma Parlamentului.

Exista un tip de presiune in sensul si in directia reformarii Legislativului pe care il pune inca rezultatul referendumului de la finele lunii noiembrie a anului trecut. Atunci, sa ne amintim, a fost validata de catre “popor” o formula maximala: reducerea nr de parlamentari si modificarea structurii Legislativului prin disparitia uneia dintre cele doua Camere. De la asta va incepe “licitatia”.

Se va negocia intens. E inevitabil asta. Pentru ca reforma Parlamentului pentru care “poporul” a oferit mandat sa fie si pusa in practica e nevoie de negocieri intense si, in cele din urma, de acord bine intemeiat. Deci, de compromis.

Urmariti diverse semnale din spatiul public! E util, e instructiv

Ce-ati zice daca, la final, se va ajunge intr-adevar la reducerea numarului de parlamentari, dar la pastrarea structurii bicamerale?