AVEM TREABA!

V-am ramas dator cu inca una despre Marius Oprea. Una care leaga lucrurile si mai bine in directia in care tot scriu de citeva zile despre acest personaj care confunda dezhumarea victimelor comunismului cu partidele de pescuit si car5e pretinde ca are nevoie, dupa asemenea partide de pescuit sui generis, nevoie de consiliere psihologica.

E o poveste de pe blogul lui Cristian Preda - cel atacat inconstient si iresponsabil de Marius Oprea zilele acestea.

Iata pasajul cu pricina:

Marius Oprea nu vrea să părăsească un post, care nu e unul de cercetare, ci unul politic. Nu e prima dată când Marius Oprea are această intenţie. La finalul mandatului lui Emil Constantinescu, Marius Oprea a vrut să rămână la Cotroceni, sub Ion Iliescu. Argumentul său era că trebuie să lupte din interior cu adversarul Preşedintelui pentru care lucrase(m), prevalându-se de statutul de înalt funcţionar, deşi fusese numit – ca şi mine – politic. În 2000, înţelepciunea şi rigoarea doamnei Zoe Petre au nimicit un asemenea scenariu, pe jumătate penibil, pe jumătate ridicol. Acum, pentru a justifica eternizarea pe post, Marius Oprea se foloseşte de argumentul potrivit căruia el se confundă cu Institutul care i-a fost făcut cadou de Tăriceanu.

Despre aceeasi intimplare scrie si IT Morar, aici!

Bun! Avem, asadar, un nou tip de miscare de rezistenta pe care ne-o propune dl Oprea: miscarea de rezistenta prin sinecura. Marius Oprea a vrut continuitate intr-o slujba, precum se vede, nu doar de “cacatii astia de la putere”, ci si de la “cacatii aia de neocomunisti”.

Cum am spus si in titlu: mare om mare caracter!